Copy
Share
Forward to Friend

Provocări şi începuturi

Am impresia că timpul începe să se contracte. Poate treaba asta se întâmplă pe măsură ce creşti sau poate se învârte Pământul mai repede. Oricum ar fi, timpul nu mai e ce-a fost. Şi odată cu fenomenul ăsta inexplicabil se mai întâmplă ceva: apar mai multe probleme. Eu am obiceiul să-mi creez singur problemele, deci aici nu pot să dau vina nici pe univers şi nici pe cuantică. În viaţă sunt problemele alea adevărate care te pun la încercare şi în faţa cărora eşti pe cât de neputincios uneori, pe atât de curajos când îţi dai seama că n-ai încotro. Alea care apar independent de acţiunile tale şi care şterg pe jos cu tine. Sper din tot sufletul că nu a fost nevoie să le înfruntaţi în acest an şi dacă aţi fost nevoiţi, că aţi avut mult curaj.

Şi mai sunt provocările, tot un fel de probleme, dar acelea în care punctul de start e starea de fapt, iar finalul un om mai bun, mai încrezător şi mirat din cale-afară de ce-a fost în stare să realizeze. Provocările sunt bune şi ar trebui să fie la fel de sigure ca problemele. Doar că nu se întâmplă aşa, fiindcă depind întru totul de noi. Iar noi avem aşa o tendinţă de a irosi timpul, și-așa scurt, care ne-a fost dat. Eventual mai visăm din când în când la cum ar putea fi. Zburăm prin lumi ideale un pic, după care revenim la ale noastre.

Şi chiar dacă timpu-i mereu scurt, în 2013 mi-am făcut rost de multe provocări pe care le-am dus la capăt:

  • Am invăţat să înot, treabă la care mai am mult de lucrat până să particip la triatlon, aşa cum mi-am propus iniţial. Măcar acum beau mai puţină apă din piscină ca la început şi nu trebuie să mai fac duş acasă.
  • Am mers mulţi kilometri, nu ştiu câţi, cu bicicleta - zilnic la serviciu şi peste tot în oraş. Am urcat şi Transfăgăraşanul, 120 km în ziua aia. Am participat şi la un concurs de mtb. Am văzut pădurea în viteză. Am căzut: pe asfalt, pe pământ, pe pietre, pe iarbă, în noroi, în zăpadă. Mi-am dat seama cât sunt de distructive şi înecăcioase maşinile. Cred că le dispreţuiesc.
  • Am scris o carte împreună cu Cristina Ţintă şi Andrei Baciu. De fapt n-am scris-o, ci am adunat textele de pe blog. Însă de când a venit Cristina cu ideea, m-a lovit inspiraţia şi am mai născocit vreo două special pentru carte. Merită citită. Iar la lansare n-am ştiut că trebuie să dau autografe. Mulțumesc, Cristina și Andrei.
  • Am făcut un film scurt împreună cu bravul meu prieten, Laurenţiu. A ieşit o bucată destul de bună pentru doi tipi care nu filmaseră nimic înainte de proiectul ăsta.
  • Am avut expoziţie împreună cu Laurenţiu şi Şerban, doi oameni minunaţi pe care sper să-i cunoaşteţi într-o bună zi. Mulţi dintre voi îi ştiţi deja.
  • Am lucrat la un site nou. Şi era să-mi pierd minţile pe parcurs. Dacă nu le aveţi cu programarea web, nici să nu vă gândiţi să lucraţi la propriul site. Ce-mi place cel mai mult la el e logo-ul. Ana şi Ste de la LOOT au făcut o treabă excelentă şi tare le mulţumesc că au avut răbdare cu mine.
  • Am călătorit. Nu la fel de mult ca în 2012 când mi-am făcut un calcul şi a rezultat că am petrecut 80 zile în natură. Însă am făcut mai multe ture în care nu mi-am luat aparatul. Aşa de bine a fost!
  • Am fotografiat, nu atât de mult pe cât realizez că aş fi vrut în timp ce scriu textul ăsta, dar au ieşit câteva imagini care mă caracterizează şi la care, uitându-mă atent, am zis: Da! Eu nu pronunţ cuvântul ăsta în acelaşi context cu fotografia decât foarte rar. Şi-atunci nu-i vorba de mine.
  • Am organizat ture foto (tot cu Laurenţiu şi Şerban) şi le-am vorbit oamenilor despre lucrurile alea care stârnesc curiozitatea de copil şi pe care nu le poţi pricepe citind manualul de instrucţiuni al aparatului. Şi despre asta vreau să vorbesc de acum încolo. Şi să cresc alături de toţi cei de la care am învăţat şi cărora le-am împărtăşit din puţinele cunoştinţe. Turele vor continua şi în 2014. Şi sper să iasă bine, că altfel n-o să-mi pot plăti chiria.
  • M-am străduit să ajut şi să ofer fără să cer nimic în schimb. Sunt egoist, recunosc, şi puteam să fac mai mult. Dar încă învăţ despre asta. Şi mi-am rezervat zilnic o clipă pentru a fi recunoscător pentru toate ce le am. Fiindcă şansele ca eu să fiu pe drumul ăsta erau minime acum şapte ani, când s-a prins de mine fotografia. Sau eu m-am prins de ea.
  • Am iubit.
O să ziceţi că mă laud şi poate că aşa pare, dar nu realizările mele minuscule contează de fapt, ci cum mi-a trecut prin minte să mă apuc de aşa ceva. Poate o să vă folosească sfaturile de mai jos. Lucrurile sunt grele şi oricine vă spune altfel, vă minte-n faţă. Aşa că:
  • Încojuraţi-vă de oameni care fac lucruri interesante şi care au iniţiativă.
  • Fiţi un exemplu pentru cei din jur.
  • Fiţi recunoscători pentru ce aveţi.
  • Învăţaţi să recunoaşteţi calitatea - grea treabă.
  • Aveţi răbdare.
  • Faceţi lucruri - nu trebuie să fie perfecte, complete, nici măcar extraordinare. Trebuie doar să le faceţi. Asta înseamnă a avea iniţiativă. O idee mică de proiect şi un plan de câteva rânduri sunt de-ajuns ca să începeţi.
  • Încercaţi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă, să vă observaţi comportamentul, în special atunci când pierdeţi timpul sau când sunteţi răutăcioşi. Oamenii au un talent în a fi răutăcioşi.
  • Călătoriţi.
  • Fiţi fraieri, naivi şi modeşti. Şi nu vă aşteptaţi la prea multe, ci mai degrabă luaţi lucrurile aşa cum vin.
  • Dacă vă străduiţi să realizaţi unul din sfaturile de mai sus, înseamnă că vă străduiţi cam tare. Decât să lupţi împotriva ta, mai bine faci echipă cu tine. Nu prea pot eu să vă explic încurcătura asta de cuvinte, dar vă prindeţi voi până la urmă. Nu ştiu dacă o să fiţi fotografi mai buni, dar s-ar putea să fiţi mai fericiţi. Şi mai sinceri cu voi înşivă atunci când faceţi imagini.
Aşa, spuneam acolo de imaginile alea cu da la coadă. La sfârşitul anilor trecuţi făceam un fel de top 5. Am răsfoit şi acum galeriile, care încă aşteaptă curăţenia generală şi alegerile ar fi acestea - le vedeți pe toate mai mari și încă câteva în galeria cu imagini noi:
Ne întorceam din Ciucaş după o noapte în zăpada de martie. Ne-a luat, adică lui Laurenţiu, Doru şi mie, vreo oră şi jumătate să punem cortul. Bătea vântul, lopata era uitată pe balcon, iar zăpada refuza cuiele mele noi, lungi şi portocalii. Ne-am distrat grozav.
Pe malurile Mureşului poţi să faci grătare, să te plimbi cu scuterul, să-ţi scoţi iubita la iarbă verde şi să fotografiezi vegetaţia. Mă perfecţionez în ultimele două.
Aparent, în partea de sus a imaginii se poate vedea coada unei veveriţe. Eram în Ceahlău când i-am arătat imaginea asta şi altele ca ea lui Cosmin, iar el n-a văzut altceva decât veveriţa. Eu nici la faţa locului n-am văzut-o. Nu cred că mă apuc de wildlife.
Eram cu ea, departe tare de casă, în Norvegia. Şi-ntre două reprize de ploaie am rătăcit prin tundră până s-a făcut seară. Ne-am tot distrat, ne-am tot zâmbit, până când am întrerupt subit tandreţea ca să fac imaginea asta.
Are un prieten de-al meu o vorbă când vine vorba de stări de pace, linişte şi împăcare cu sinele: "Zen Master Lan". Eu nu ştiu de unde-a scos-o, dar se potriveşte cu imaginea asta. Sau poate-mi place fiindcă e printre ultimele. Atunci m-am tot plimbat şi eram gata-gata să declar ziua închisă (bine, a urmat coborârea de pe culme, încălzit apa, discuţii cu băieţii în stână, ţuică, băgat în sac) când am realizat că soarele mai zăboveşte câteva secunde pe culmile miniaturale de zăpadă spulberată. Cumva speram să se întâmple asta.
Bun. Acum probabil ați văzut și pe site cam ce am de gând la anul. Însă e acolo un spațiu destul de mare de la începutul lui iulie și până în octombrie. Un spațiu ce va fi umplut de o călătorie. E ceva în mine care mă cheamă către aventură. Până acum am avut parte de câteva, dar parcă a fost totul cumva prea sigur și timpul trecea prea repede. Și simt că e momentul să am parte de o experiență prin care să descopăr ceva. Nu știu încă ce, dar cert este că la anul ne vom sui pe biciclete și vom pedala tocmai până în Islanda. Iar acolo o să aflu. Sunt mulți kilometri, toată lumea-mi spune nu, banii nu-i am, iar mama nu știe încă. Deci plecăm. Spre un nou început. Vă mai țin eu la curent, fiindcă o să am nevoie de ajutor, nu de alta.

Oameni buni, vă doresc să priviți înapoi la momentele frumoase care s-au întâmplat pentru fiecare din voi, apoi să priviți spre viitor cu multă nerăbdare, iar la sfârșit să vă bucurați în liniște de sfârșitul anului alături de cei faini de lângă voi. Multă sănătate!
Copyright © 2013 Dorin Bofan | Stories of Nature